Recenzie "Moarte in nori"

 "Moarte in nori" de Agatha Christie

 

În timpul unei călătorii cu avionul de la Paris la Londra, Hercule Poirot se trezeşte şi descoperă că o pasageră, mademoiselle Giselle, a fost ucisă cu o săgeată otrăvită. Criminalul trebuie să fie unul dintre cei zece călători şi doi însoţitori de bord, dar când faptele nu îl conduc nicăieri pe Poirot, agerul detectiv îşi dă seama că există pericolul ca acest caz să nu fie rezolvat niciodată. 

"The Times Literary Supplement" a afirmat despre acest roman că: "Doar un cititor extrem de abil nu va fi luat complet prin surprindere la final".

___________________________________________________________________________________

        Niciodata nu stiu cu adevarat ce sa spun despre cartile Agathei Christie. In realitate, atunci cand le termin, raman de multe ori in pat, pe scaun, pe covor, sau in orice alt loc ciudat in care citesc, si ma gandesc la deznodamant in timp ce tin cartea in mana cu ceva ce este asemanator respectului. Si nu ma pot impiedica sa nu ma simt inferioara acestei femei din punct de vedere al inteligentei. Adevarat, stilul ei de a scrie e simplu, lipsit de metafore sau de descrieri ale sentimentelor. E curat. Usor de inteles. Agreabil. Si foarte potrivit genului literar abordat.

      Poate cineva care nu stie la ce sa se astepte, in momentul in care deschide primul roman al acestei autoare isi spune: "Stil simplu. Nu sper la prea multe." Asta e marea greseala. Fiindca la Agatha Christie nu e vorba de cum scrie, ci de ce scrie. Si Dumnezeule, femeia asta chiar putea crea o intriga! Si nu se repeta. Pentru cineva care a ajuns la aproape o suta de carti, care a exploatat ani intregi personaje ca Miss Marple si Hercule Poirot in atat de multe romane, povestiri scurte, nuvele si piese de teatru, sa nu ai niciodata doua carti asemanatoare mi se pare prea mult. Eu una, cel putin, nu am gasit pana acum vreun roman al ei care sa ma dezamageasca. Bineinteles, pot spune: "X imi place mai mult decat Y". Mi se pare perfect normal. Poate am indragit un personaj. Sau povestea lui efectiva. Dar nu pot spune ca am fost dezamagita. Inca.

      "Moarte in nori" e una dintre acele enigme care pare simpla la prima vedere, doar ca sa iti dai seama mai apoi ca intregul context al crimei, analizat de aproape, se situeaza undeva intre nebunesc si sinucigas. Ca sa fiu clara, reteta e cam asa: se ia un avion ce efectueaza o cursa de la Paris la Croydon in jurul orei 12. Pasagerii sunt variati si innebunitor de diferiti. Doi arheologi francezi, tata si fiu, interesati de ceramica si care, pe tot parcursul calatoriei se afla undeva in anul 5000 i. Hr (teoretic vorbind)., dezbatand problema pipelor Kurde. O contesa (ce si-a obtinut titlul prin casatorie) impatimita de jocuri de noroc si dependenta de cocaina, dar extrem de atenta sa nu ii dea sotului sau motive de divort, in ciuda racirii evidente a relatiei. O domnisoara din inalta societate, indragostita in secret de sotul contesei. Un intreprinzator care s-a jucat cu banii companiei. Un doctor impatimit de muzica de flaut. O coafeza ce a calatorit in Franta pe banii castigati la loterie. Un barbat pe care aceasta l-a intalnit la masa de joc pentru un scurt moment si care acum pare sa constientizeze atractia reciproca dintre ei. Un autor de romane politiste, agitat si dezordonat. Doi stewarzi englezi ce isi indeplinesc meseria cu profesionalism. Si apoi, victima: o camatareasa cunoscuta, ce pare, in mod absurd, sa fi fost omorata cu o sageata otravita suflata dintr-o sarbacana de provenienta indiana. Un politist englez si unul francez si doua abordari diferite ale cazului.

     Si totusi, mai presus de toti, este detectivul. Hercule Poirot pare, ca intotdeauna, ridicol prin aparenta si sclipitor prin puterea "micilor lui celule cenusii". Cazul pare incredibil. Este imposibil ca totul sa fi fost savarsit fara sa observe nimeni. Si totusi, prezenta sarbacanei, ascunsa chiar sub scaunul lui, atesta ca lucrurile au urmat un anumit curs. Apoi, la un moment dat, chiar si el se teme ca misterul nu va fi niciodata dezlegat, caci teoria pare sa nu se potriveasca intru totul cu faptele. Si totusi, analizand atent vietile tuturor celor implicati, efectele crimei si relatiile formate intre timp intre pasageri, precum si urmandu-si ca de obicei "micile sale idei" surprinzatoare" , totul duce la un rezultat neasteptat.

      Cateva citate care mi-au atras atentia:

             "Crima nu are legatura doar cu victima si cu vinovatul"

               

              "Informatia inseamna garantie. Informatia inseamna putere"

      In concluzie, un misterey bun, care iti pune cu adevarat la incercare puterea de concentrare, dar de asemenea si rabdarea. 

    Nota: 5/5